alma nahe

In cap umplut on Ianuarie 16, 2009 at 6:29 PM

1456-stc1Liniştiţi, ne fardăm moaca pentru încă o zi pentru a ne distra semenii.
Stratul de fard a devenit cu timpul mai gros pentru că îmbătrânim, pentru că refuzăm asta trişti, pentru că suntem mai nesimţiţi şi pentru că nu suntem mulţumiţi cu ce-avem.
Viaţa? Echilibristică pe-un ou.
Oamenii dor.
Prietenii dor.
Necunoscuţii dor.
Din buric ne ies primate cărora le călăuzim drumul spre miros.
Pentru ce, habar n-am!
Florile se rup şi se vând iar mirosurile se ascund dincolo de noi.
Apoi îi călăuzim spre mirare dându-le răspunsul: zero e originea, restul o infinitate de pluşi sau minuşi.
◄►

Aţi observat? Avem un băţ în faţa ochilor încă de la primele silabe pe care le gângurim.
“Nu mai face aia, nu mai drege asta! Fii cuminte!” sunt cuvintele însoţitoare, atârnate de capătul băţului, de mama, de tata, de doamna educatoare, de doamna dirigintă, de şefi, de directori, de preşedintele ţării. Apoi, când mai creştem un pic ne trezim cu băţul în palmă gata să pedepsim orice mişcă sau muşcă. Suntem speriaţi unii de alţii, de parc-am privi într-o oglindă. Iar băţul…he,he…băţul, că-i acela moştenit din tată-n fiu, din mamă-n fiică, sau nu, îşi continuă unduirea până seara, când uităm că nu suntem singuri pe lume, ne credem cineva şi-l azvârlim sub pat, cu palmele înroşite şi adormim. Dimineaţa ne trezim cu el în cur.
Şi-atunci visăm că ne-ar trebui aripi pe care să le asortăm cu el.
Ca dintr-un coşmar ne trezim şi-o luăm de la capăt. Unii dintre noi s-au mai aşezat , dar ceilalţi încă mai hălăduim întru căutarea sinelui.
Ce n-a mers? Desigur, băţul n-a avut rotaţia completă.
Insatisfacţie.
* * *
* *
* *
* *
Mi-am construit propriu-mi arc de flori sub care rămân cât uitarea. Nu pot trece dar nici nu pot da înapoi.
Dar…aşa e în sine…Uneori fior, uneori nepăsare. Uneori roz, uneori gri.
Nu căutăm locuri, ci oameni. Cei naivi se opresc la primul întâlnit, iar triştii caută incontinuu.
Dar aşa e firesc.
Cel mai grav e însă când un naiv se găseşte cu un trist. De aici numai un pas ca ura să-şi smulgă de pe ea fusta: iubirea, acest amestec de roz şi gri.
Se încâlceşte direcţia, se bifurcă aşteptarea…se cam pierde sensul.
Când ti se strică cârma tre’ să devii pirat şi pregătit sufleteşte să-i iei altuia uscatul de sub picioare? Nu corabiile?
Locul meu nu e nici aici, nici acolo. Mă vântur aiurea…
mă scufund.
Mă nasc din imponderabilitate şi nu m-aştept mulţi ani mai târziu să n-am rău de statul în picioare?
E bună, ca răspuns, teoria cu fusta.
În practică însă, eu încă mai învăţ cum se scot repede chiloţii ca să-i transform în paraşută şi să mă salvez,.
Esenţialul e însă să nu pierzi simţul orientării.
Libertatea nu are limite.
Libertatea poate depăşi viteza regulamentară.
Libertatea nu-i nici pe benzină, nici pe motorină.
E pe apă chioară.
Dac-aş fi făcut eu lumea nu m-aş fi odihnit în ziua a şaptea.
Aş fi relaxat totul: eu, el…fără măr, fără şarpe…
Dar aşa nu pot decât să-mi găsesc scurtăturile, să acopăr ceea ce-mi transmit ceilalţi cu pastă corectoare, ca un semn lăsat pe drum ca să nu mă rătăcesc.
Apoi cedez stânga.
Uneori, acolo unde ar trebui să intervină gândirea nu-i decât un nesimţit cor de claxoane.
Aşa-i libertatea!
De după geam o presimţi, de după cioburi o ai în faţa ochilor.

Anunțuri
  1. bine te-am regasit aici. pe tine si nelinistile tale minunate 😉

  2. Păi, uşor, uşor sper să-mi recompun drumul spre linişte decupându-mi filele în diferite forme hazlii. Mulţumesc de urare! Am dat o fugă în urma ta , am strigat… ţi-ai întors privirea.( Tocmai fur de pe strongdc The curios case of BB. ). Pe urmă revin pe la tine să-mi descarc filmu’.Am ceva de recuperat… 🙂

  3. Eu odata m-am intalnit cu un trist – a fost naiv, a crezut ca m-a gasit din prima. De atunci ma cauta intruna.

    Bine ai revenit in lumea literelor infasurate pe ganduri razlete, blogosferei ii era dor de tine. 🙂

  4. Situaţiile de 2 în 1 sunt perverse şi rar înţelegi de unde-ţi vine plăcerea…deşi e o presupunere…Şi eu mi-am urat bună revenire într-ale literelor şi înţelesurilor întortocheate…sper să şi rămân. Meteodependenţa, microfonu’ şi curcile îmi mănâncă resursele… 🙂

  5. Incintant e sa vorbesti despre tine insuti, sa te infurrii si sa nu vrei sa mai incetezi. Te desfeti in linistea ta si cu cat te pierzi, cu atat mai mult ti se da dupa aceea. Bun revenit iti zic si eu! Izvoarele tale fierbinti au tasnit din nou si m-au fript.

  6. sunt putini cei care reusesc sa-si construiasca arcul de flori. tu esti printre fericiti. chiar daca ai impresia ca acolo esti blocata, are grija macar timpul sa treaca mai departe.
    blocarea o fi cea mai mare libertate? in pastrarea neatinsa a tuturor posibilitatilor?

  7. @Afro:E incitant, cum o faci. De fapt, eu nu mă evit prin căutare de definiţii. Deşi sună şcolăreşţe eu doar raportez împrejurări din viaţa mea, a căror martoră am fost şi pentru care pot garanta…Dacă te consolează cu ceva, lava mă frige şi pe mine. 😉

    @lollitta:Libertatea vine odată cu naşterea şi o poţi simţi ca pe-un dar doar dacă pozezi alt dar minunat: receptivitate. Libertăţile-s altceva. Mai mici, mai mari…astea ţi le iei singur… Dar cum toţi avem noţiunea “altceva-ului” nu exclud posibilitatea să mă-nşel…Cât despre arc…da’, eu rămân undeva sub el blocată, privindu-i, neputincioasă ofilirea. Noroc că mai trec unii, alţii şi mai udă rădăcinile…altminteri aş sta la îndemâna naturii, care ştim, e capricioasă. Nu că oamenii n-ar fi… 🙂

  8. nu mai stim sa imbatranim… si din buric pana-n pamant suntem toti niste robotei cu batu-n mana (sau in fund, dupa caz)…

    :*

  9. Asta e titlul poeziei…
    Si continutul ei e mic…
    Aveti de grija, vine vremea,
    Cind nu-ti mai trebuie nimic!
    Acum te zbengui, vrei de toate;
    Si tot culegi…pic dupa pic…
    Dar vine vremea…si-i pe-aproape,
    Cind nu-ti mai trebuie nimic!
    De aia ati primit e-mailuri,
    De aia scriu , de aia zic!
    Ca ziua de-azi e-aproape dusa…
    Si miine…n-oi mai vrea nimic!!!

    Cam asa simt si eu…ca trece vremea si imbatrinim.

    Bine te-am gasit din nou almanavhe…tare-as vrea sa-ti dau o veste buna…ca viata, adevarata viata nu e aici si nu este finita ca si asta care-o chinuim acuma.

    Ceva imi spune ca trebuie sa-ti amintesc…ca mi-ar place sa te stiu la adapost de grijile astea marunte…si mi-ar place sa stiu ca porti in sufletul tau pretios o speranta in ceva infinit mai mare si mai bun decit ne putem imagina…
    Blessings…

  10. povestemereuverde, aş completa ummpic şi-aş zice aşa: nu mai ştim să îmbătrânim frumos… că de îmbătrânit, îmbătrânim, pentru că stă în puterea timpului, a tutunului şî cafelei să ne rideze. 🙂

    În sufeltul meu preţios, aşa cum spuneţi doamnă Rodica, mai e o speranţă că eu însămi voi fi mai bună, că nu o să mai greşesc decât înzecit şi nu însutit de acum înainte.
    Cu toate astea eu, de când mă ştiu, dau şi nu aştept răsplată imediată.
    Întotdeauna mi-a venit înapoi tot ce-am dat, sub altă formă, desigur, dar fix când aveam nevoie. Dacă astea se cheamă că mă aflu la “adăpost” atunci, da, SUNT, chiar dacă nu strig în gura mare. În mare parte, în ceea ce scriu aici fac referire, mai ales, la ceea ce li se întâmplă celorlalţi, evident, trecând observaţiile printr-un filtru al meu. Mulţumesc de grijă. Vă pup.

  11. Si eu almanahe…si eu…si in felul meu si in credinta mea, ma rog pentru tine.

    De citeva ori de cind ma stiu …totul in viata mea a atirnat de un fir tare subtire de ata…si n-am mai putut sa ma bazez nici pe mine nici pe ce am facut si nici pe altii…Exista dincolo de noi si de nimicnicia noastra „ceva” sau mai degraba „Cineva” care nu trebuie neglijat.

    In tine exista o bucatica din acel „ceva” si acea farima este atit de decenta si atit de sensibila…si atit de minunata…as vrea sa lasi acel „ceva”sa se exprime citeodata…

    Blessings my dear…

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: