Putem să desfi(i)nţăm cuvinte, putem să desfi(i)nţăm iubiri, putem să ne desfi(i)nţăm chiar pe noi înşine…
Fiindcă gloata este un MONSTRU…Fiindcă peste tot nu-i decât zgomot, grabă, mirosuri, parfum unguresc, franţuzesc şi râgâieli înăcrite…
Fiindcă putem!!!! Fiindcă avem(am) atâta putere!!!!!!!!!
Avem(am) nevoie doar de un “amărât de vreau, care e al nostru(meu) şi care poate schimba totul!”…
Acelaşi lucru e valabil şi pentru somn, zgomote sau diverse mâncăruri:vreau să dorm, vreau să aud, vreau să mănânc.
Suntem un univers fericit şi invadat de o mulţime de fiinţe miraculoase care răsar din fiecare ungher, din căldura odăilor şi a bonetelor de noapte. Adormim însă cu ele pe căciulă, în speranţa că-şi vor mişca ele bagheta magică în loc să ne mişcăm noi curul.
Aseară am visat palmieri şi oceanul…fără margini, fără fund.
Unde a dispărut distanţa?
Tehnica micşorează planeta dar înmulţeşte impresiile…
Undeva, acum, chiar în acest moment, o proră a unui vas spintecă valuri, apa îl udă pe harponier şi furtuna nu-l pune la pământ pentru că atunci când valul te răstoarnă nu cazi înainte, ci înapoi.Ofiţerul de cart trece în jurnal:ora 10,05;am vânat balena nr.777.
Eu?!!!
Eu îmi inchid pinguinii pe o pagină online.
Dacă închizi un cârd de pinguini într-un ţarc de sârmă a două zi o să constaţi cu stupoare că nu a mai rămas decât unul. Unul care se jertfeşte stând capră, pentru ca de pe umerii lui ceilalţi să treacă peste plasă.Şi stă acolo, mândru, îmbrăcat în frac negru.E suficient şi numai atât să te bufnească râsul,
Dar, desigur, pentru noi toate astea sunt doar linii punctate pe-o hartă sau rezultatul unei trăvci fumate.
Îmi doresc o lume cu nuduri pictate pe cravate.
Dincolo de geamuri mai e încă ceva de văzut, de auzit…de simţit.
Şi mai simt in cuvinte un sens nou.
TRAVKA nu înseamnă patru instrumente şi-o voce.TRAVKA nu înseamnă intrarea la concert variabilă între 10 şi 15 roni, TRAVKA nu înseamnă vidoclipuri şi lansări(era să zic linşări) online…TRAVKA nu înseamnă fani!
Da’ chiar?Ce înseamnă TRAVKA? Mie îmi sună a nume de vapor…
De mâine îmi las barbă şi-mi acopăr un ochi!
Dacă la asta adaug şi micul amănunt că-s roşcată…
Râzi şi iar râzi, pentru ca apoi să te întrebi:da’ poate că nu e o parodie…nu cumva e o fabulă?
Ps: Îmi doresc ca Travka să revină atunci când iarba o să fie la liber, când n-o să mai mergem gătiţi la concerte, când o să fim toţi costumaţi în îndieni sau piraţi, undeva, pe-un vapor…pe la poli…până atunci…de undeva, unde, în nici un caz nu e Africa, vă salut!
[…] ochii închişi lepăd masca acestor roze şi a acelei istoriicare mai moare un pic în propria-i pulbere. La buza nopţii, capcanele oamenilor şi fantomele […]