Y

 

mă aşez la masa de scris în costum antic

nu ca să compar piramidele cu obeliscul,

(rațiunea greacă-mi lipseşte)

ci pentru că folosesc, în general, mâna dreaptă.

în mâna stângă am o pipă indiană

cu aromă de kent lung.

în dreapta, din când în când, o broască țestoasă

cu aromă de broască țestoasă.

în stânga mi-e rău, în jos mi-e rău,

iar afara plouă,

spre bucuria ciupercilor.

în dreapta şi-n sus mi-e bine.

trăiesc, cum s-ar spune, pe bucăți.

bucăți de anotimp,

de linişte,

până apar turişti

cu gogoşi imense în mâini

şi zahăr vanilat în colțul gurii.

atunci o iau de la capăt,

dar schimb detalii:

vreau

apă de ploaie?

fumez un kent

cu aromă de broască țestoasă

scuip,

îmi scot o sandală

şi zic alfabetul în gând.

a, bî, cî, dî…

în stânga, rău,

în dreapta, bine,

în jos, rău,

în sus mi-e bine

şi asta din pricina unui amărât de i grec.