par fum…

Noaptea mă aşterne din nou în cântec, în cuvânt…
Bănuţi pentru gând, bănuţi pentru şoapte, culori şerpuind prin masca asudată a nopţii, în căutarea nuanţei…

“Ţigara mi s-a terminat!
Orologiul din centrul oraşului beat s-a blocat.
Strigăte de război, pe canalul de ştiri,
Desene animate la vecinul de vis-à-vis…
totul e calm,
totul e calm…”*

Ei şi-au aranjat petalele într-un fel anume, asemeni unei hărţi îndeajuns de întunecate încât să se păstreze misterul, şi-o aşteaptă…
Culcuş cu parfum dulceag în care liniştea candelei se lasă şi-şi împrăştie, armonice, sentimentele…
se rotesc sfere,
se delimitează spaţii,
sfârâie dorinţe…(discoball)
Mica mea glorie:
această ceaşcă de cafea,
această ţigară subţire cu aromă de cireşe…
şi-o fereastră de unde pot privi încă verde, limbutând cai verzi…

“Jump, jump, jump…adică sari!
Oamenii spun…oamenii cred…
oamenii tac când se desfac…
când se împart…
Sunt oameni pe lumea asta care se tem de elctricitate şi maşini.
Eu unul mă număr printre ei.”**

În umbra mea încape şi noaptea asta.
Sunt … şi nopţi dintr-astea!
Când poetul nu mai locuieşte pe acoperiş;
când eu mă destram înapoi;
când legăn gândul, legăn gândul, îl dau peste cap, repetându-mă, ameţind…;
când crezând că nu-i nimeni ca să-l prindă îl ascund în negură de suflet;
când nu mai ştiu să-l adun, după ce-l las să se zbată sub cravaşă roşie de circ.
Când el nu mângâie!
Când muşcă!
Când pendulez, înainte de cântec…
Când cerşetorul cu pantofi de lac roşii mă întreabă din priviri

“Cum te simţi?
Ţi se pare ciudat, dacă te-am întrebat?
…Tu nu ai cultura sentimentului,
eu nu am cultura…
gangul meu preferat este viaţa ta” ***

,

apoi întinde mâna…

Uliţa a obosit.
Cărarea e proaspăt măturată.
Ecoul vechii corăbii trece prin măruntaiele oraşului şi ajunge prin mine, prin tine…epavă, din val în val,

“fără reguli, fără bagaj
în tăceri să mă las…” ****

întunecimi de cântec, fără cântăreţ, miez pătrat;
copertă cu esenţă circulară.
Poet fără de gard, cu poartă totuşi;
stins, aprins, iar stins…

Pe umărul trandafirului un greiere îşi spune rugăciunea de noapte.
Întorc capul, să nu-l tulbur.
Am deschis palmele şi am aşteptat.
Perseidele NU s-au aşezat în 90 de moduri….

“m-am făcut că aştept?…
noapte e clară!
doar câte-o ploaie de vară încurcă vioara cu nepăsarea.”*****

Înot ca delfinul, în faţă am (cu)vântul sudului…
şi dacă merg prin nisip, cămilă, fericirea umblă pe sârmă într-o joi…
Există, desigur un neant în care ne-atingem unii pe alţii, dar există, şi-i la fel de sigur, un solo al nopţii în care, solunară pescuiesc de bună voie şi decupez febril sirene, fără foarfecă, fără plasa de dedesubt:

“fruntiş, dulgre, zgârba, harma” ******

Cu ochii închişi lepăd masca acestor roze şi a acelei istorii care mai moare un pic în propria-i pulbere.
La buza nopţii, capcanele oamenilor şi fantomele trandafirilor;
coşmarul e verde, în ţepii rozelor îmi stă agăţat somnul…

“mii de gânduri pe secundă, o sută de mile prin gând…
urban violent!
Exită momente când toate te ţin departe de tine,
departe de insule,
de poze, de fumat,
de Ministerul Extern…
departe de sâni,
de sex,
de ruj,
de mov,
de sărut albastru-beirut…
Am nevoie de o clipă de intimitate…” *******

Zdrăngănitul trenului se-mperechează, gările se încalecă, controlorul se retrage într-un cotlon întunecos să-şi numere şpaga.
Muţumesc, domnule… doamnă! Altfel te coboram la prima!

“Partea finală….începe cu sfârşitul de vară.
Uite, mă uit, uit secunde din mine, cu tine…
Tu semeni sfârşitul, uitat într-o gară…
cu partea finală…
Pe vreme ploioasă sunt plecat de acasă…cu partea finală…”********

“Stânga comunicare, dreapta comunicare…
Jos comunicare! Mi-e rău! Mi-e somn!
Sindromul omului cu rucsac, în capul tău, în capul meu
îşi face loc pentru rău, pentru somn”*********

Verdele se sărută cu roşul aprins…ce s-a stins.

“Rosu aprins…colorează-mi tăcerea!”**********

Se luminează de zi, şi….mai cred…
mai cred că ţi-am înţeles…
zâmbetul!
Tigările mi s-au terminat,
(acum fumez chiştoace)…
Orologiul din centrul oraşului e deblocat…
(asta pentru că s-a mutat)

loading, loading…
loading radio

*Travka-Nimic nou de pe frontul de est(1)
**Travka-Jump
***Travka-Cum te simţi
****Travka-Corabia nebunilor
*****Travka-90
******Travka-Zgârba
*******Travka-Urban violent
********Travka-Partea finală
*********Travka-Apartamentul 77
**********Luna Amară-Roşu aprins
Travka s-a desfiinţat în urmă cu un an, pe 13 august.

Un FEL de comunicat

Putem să desfi(i)nţăm cuvinte, putem să desfi(i)nţăm iubiri, putem să ne desfi(i)nţăm chiar pe noi înşine…

Fiindcă gloata este un MONSTRU…Fiindcă peste tot nu-i decât zgomot, grabă, mirosuri, parfum unguresc, franţuzesc şi râgâieli înăcrite…

Fiindcă putem!!!! Fiindcă avem(am) atâta putere!!!!!!!!!

Avem(am) nevoie doar de un “amărât de vreau, care e al nostru(meu) şi care poate schimba totul!”…

Acelaşi lucru e valabil şi pentru somn, zgomote sau diverse mâncăruri:vreau să dorm, vreau să aud, vreau să mănânc.

Suntem un univers fericit şi invadat de o mulţime de fiinţe miraculoase care răsar din fiecare ungher, din căldura odăilor şi a bonetelor de noapte. Adormim însă cu ele pe căciulă, în speranţa că-şi vor mişca ele bagheta magică în loc să ne mişcăm noi curul.

Aseară am visat palmieri şi oceanul…fără margini, fără fund.

Unde a dispărut distanţa?

Tehnica micşorează planeta dar înmulţeşte impresiile…

Undeva, acum, chiar în acest moment, o proră a unui vas spintecă valuri, apa îl udă pe harponier şi furtuna nu-l pune la pământ pentru că atunci când valul te răstoarnă nu cazi înainte, ci înapoi.Ofiţerul de cart trece în jurnal:ora 10,05;am vânat balena nr.777.

Eu?!!!

Eu îmi inchid pinguinii pe o pagină online.

Dacă închizi un cârd de pinguini într-un ţarc de sârmă a două zi o să constaţi cu stupoare că nu a mai rămas decât unul. Unul care se jertfeşte stând capră, pentru ca de pe umerii lui ceilalţi să treacă peste plasă.Şi stă acolo, mândru, îmbrăcat în frac negru.E suficient şi numai atât să te bufnească râsul,

Dar, desigur, pentru noi toate astea sunt doar linii punctate pe-o hartă sau rezultatul unei trăvci fumate.

Îmi doresc o lume cu nuduri pictate pe cravate.

Dincolo de geamuri mai e încă ceva de văzut, de auzit…de simţit.

Şi mai simt in cuvinte un sens nou.

TRAVKA nu înseamnă patru instrumente şi-o voce.TRAVKA nu înseamnă intrarea la concert variabilă între 10 şi 15 roni, TRAVKA nu înseamnă vidoclipuri şi lansări(era să zic linşări) online…TRAVKA nu înseamnă fani!

Da’ chiar?Ce înseamnă TRAVKA? Mie îmi sună a nume de vapor…

De mâine îmi las barbă şi-mi acopăr un ochi!

Dacă la asta adaug şi micul amănunt că-s roşcată…

Râzi şi iar râzi, pentru ca apoi să te întrebi:da’ poate că nu e o parodie…nu cumva e o fabulă?

Ps: Îmi doresc ca Travka să revină atunci când iarba o să fie la liber, când n-o să mai mergem gătiţi la concerte, când o să fim toţi costumaţi în îndieni sau piraţi, undeva, pe-un vapor…pe la poli…până atunci…de undeva, unde, în nici un caz nu e Africa, vă salut!