hors d’oeuvres

“Prinţesa, uitată în turn, priveşte spre fereastra desenată în zid,  în cretă albastră.

E scursă, de lacrimi deformată, în mii de dâre împrăştiată.

E singurul lucru ce-l mai poate privi în culoare, în rest totu-i gri, acru, ca întreg palatul.

Dar…(gând) avea zăpada, ce se topea când pe peploape-i cădea şi-o ningea, 

avea ploaia, ce-i picura în ochii căprui şi-o uda.

Avea nori, avea munţi, avea cer, ce-o făceau să păşească uşor printre stele, desenate şi ele.

Dincolo de zid oricum nu mai avea nimic demult.

Doar un ţipăt surd de chitară,  scârţâit de-un arcuş de vioară, purtate împreună de vânt, trec de fereastra de zid…

Dar… (acţiune)nu-şi mai doreşte nimic. Are cretă!

Şi-şi va desena o uşă cu ea…o uşă.” (Creta_ iarnă, 2002)

Poezia e molipsitoare. Se ia!  Ca şi reţetele culinare. Azi, hors d’oeuvres! Pentru revederi, zice Margot, pentru revederi zic şi eu!

La traducere, gugăl înainte în marş mă ia peste picior şi mă trimite, când separ hors de d’oeuvres, afară…funcţionează afară!

Drept pentru care, pOStarea asta o voi servi drept aperitiv.

Precizare:

Într-un sens eu sunt inversul, într-altul sunt reversul.  Un fel de almanahe la oală( of, oare chiar asta am vrut să zic?).

Astăzi doar (despre)duhuri şi uşoare umbre:

1.Proiecte matrimoniale nu nutresc(oala e doar un element de recuzită), îmi trăiesc încă jumătatea pe care o am dobândită prin himen de mamă perforat cu succes de organ  exteriorizat de tată, că pe cealaltă n-am găsit-o.

N-am căutat-o, ce-i drept!

2.Când eram mică credeam că m-am născut dintr-un sărut şi că în momentul sărutului oamenii îşi vâră broaşte-n burtă. Apoi, că ele se umflă, pofticioasele, şi când se satură de stat în burtă se transformă în prinţesă sau prinţ. Lesne de înţeles că poveştile mi-au fost realitate şi că încă îmi mai sunt, nu e de mirare.  Mai ales cele despre marile iubiri…hehe!

3.De fapt, de îndată ce mă abordez şi poetic, perspectiva se modifică substanţial, nu mă mai trag din om cu om deloc şi devin pe loc sirenă ori ursoaică, obiceiuri contrare unei fiinţe ce se pregătea cândva  să devină lotofagă.

Dar…

4. Devin întreg doar aşa, când mă comport ca un aed nesuferit.

-Ursoaico, mai ai vreun fluture?

-Mai am unu’, da’ fin! Pfff…

 -Nu(-l) fluturi?

Ba îl flutur! Flutur fluturele. Mi-l mut din stomac şi-l ascund azi în boabe de piper.

5. Azi mut (şi)locul percepţiei…azimut!Azi mut! …Azi-ca zi! Azi, cazi! La semnalul următor va fi ora douăzecişicinci!

Dialogul, precum şi joaca de-a azi  îşi are punctul culminant în natura-mi sălbatică şi săritoare peste timp şi ax , plus că-s femeie! Femeie cu gâtul curbat, ca de lebădă. Din pricina aşteptărilor se prea  poate. În cinstea punctului o libaţie. Şi a timpului meu, pe care-l frec, fierb, strecor, vântur cum vreau eu.

6.Tot azi, mă prepar…mă pregătesc cum pot  mai bine întru degradare (spre rece) şi pentru Luna Mare:  ieri caviar roşu servit à la Margot, azi răbdări, pe care nici măcar nu le mai prăjesc.  Cu toate astea sunt  perfect orientată  în timp. Pe aripile (cu)vântului sub clar mai mult decât de obicei.

-Depinde de tine…ceea ce e fix va precumpăni asupra a ceea ce e mişcător, zice Firimituri.

Firimituri e  unul dintre acele personaje pe care nu le chem,  deşi-mi răspunde în afara timpului de expunere.  El aleargă, aleargă, pe urmă se răstoarnă, apoi stă. Deţine arta răsturnării. Eu îl vreau animal definitiv, animal şi este, dar tot eu sunt Circ(e vrăjitoarea), iar el nu e por(c) încă, deoarece  o are pe moly, plantă antidot. Mmm…oly, deh! Latura umană îi rămâne însă în  aceeaşi cameră, ca şi-a mea,  atinsă din înainte în după, conform jocului copilăriei “înainte, înainte, stop!”,  (ş)lagărul meditaţiei.

Doi de-alde înainte, sper că aţi observat!

7. (cifra fericirii, m-aş opri…) El, Firimituri adică, întemeiază pe întâmplare. Tot aşa  tre’ să fi ajuns şi-n povestea mea.  Lumea din care vine e explicit magică, dar nu ca în cea a zânei La Fee,  o lume însă, în care el ar putea fi călăuză profesionistă. O are în vene!

Dar, gata! Reprezentându-l într-un mod superficial şi grăbit n-o  să las loc întâmplării.

Desigur că puteam invoca Muza, una din fiicele Memoriei, vrăjmaşa timpului. Timpul…care nu e altceva decât (pe)trecerea sacadată a accidentelor.  “Gignoske d’hoios rhysmos anthropous echei!”(Cunoaşte cărui ritm i se supun oamenii!)

“Noi însă, n-auzim decât un zgomot şi  nimica nu ştim!”

[va urma...desigur! povestea nu e lăsată în coadă de peşte, ci în (în)DOoi(aLă) de lebădă]

Întru sporire sau domolire a sensului s-au avântat în bucătăria cuvintelor şi psi©, carmen pricop, tineriu, simonaR, vanessa, anacondele, altcersenin, cristina, carmen, căţărătoarea, vero, zhao, cuvânticel, ada pavel, cammely.

Bon appétit!

Apdeit la “Cine-s ăştia, Depeş mod?”

Scuză: Almanahe, ca parte corp’orală a lumii sale este o creaţie de sine, apărând un şir nelimitat de almanahi care transformă unitatea egală sieşi a ALMANAHeului unic, în multiplicitate indefinită de ‘PS(d)euri’, ca să ne exprimăm verdemetafiziccopt.

“Cine-s ăştia? Depeş mod!”

Am pus semnul de întrebare şi pe cel a mirare la loc.

Am belet pentru UNIVERS!

Concursul a fost aici.

AICI mulțumesc:
Holicik, Metropotam…

AICI mă bucur:

Aici… : mă prostesc…

Limba almanahelui capătă astfel dialecte de înţelegere a unei ascunse legături dintre cer şi pământ.

Cine-s ăştia, Depeş Mod?

Titlu: Depeşă f.f.f deschisă, către Marean Vanghelie, primaru’ care este.

Care este, de fapt, un concurs, care este aici, pe baza declaraţiei lu’ nea Marean, de-aici, care este bine că a făcut-o, că dacă n-o făcea, fanii ca mine, bre, nu avea’ posibilitatea să meargă la concert, bre. (din dragoste, bre!)
Care io vreau bilet moca, că n-am avut bani nici acum 3 ani de belet, şi care m-am pus eu pe mine, să caut în analele wikipediei bre, care este aci cu vorbe de duh, vanghelioase.
Care de ce ?
Pentru că şi mie îmi place să Livin’ la Vida moca!

Care eu acum o să fac o scurtă prezentare din pics…ăăă…şi anume :
dom’le Vanghele, tu eşti Marean, ei care este Depeş…Ăăăă…Şi aici e domnu’ Cocoş, bărbatu’ soţiei, doamnei…care este găina blondă, care face ouă la turism, numa’ turism nu. Buun!
Şi acum să mă prezint și eu, Almanahe care sunt, care am un blog care este Almanahe’s Weblog, care şi mie mi-a plăcut mult (şi de-aia mi-am făcut blog) cum le-ai zis-o atunci bre, la băieţii aia simpatici cu diplomatu’, care i-au auzit si alde matale la televizor, că să se mai ducă şi ei, dreacu, la muncă, bre sau să citească câteva almanahe, care te-ai suit pe ei(nota almanahelui:alţii, nu aia simpaticii) şi i-ai rugat frumos să îţi zică că dacă au afaceri cu Videanu, şi care au, că de ce să n-aibă, şi care cu genunchii aicea pă la…pă la…be..beregată, ca să vedem aicea care dacă minte sau nu minte, dacă-i palpită sau nu-i palpită…( Policy Of Truth)
Care mie mi-a plăcut că ai evitat labalufonia bre, elegant, care eu scriu o depeşă aici, acum către matale, că sunt şi vanghelistă , da’ şi depeşară bre, că de-aia îţi scriu lu’ matale aici, care ştiu că îţi place şi lu’ matale de ei, şi care vreau să câştig un bilet la concertu’ lor, bre, că la Vanghelionu’ lu’ matale n-am mai prins, că nu m-am prins care ierea casa de bilete, bre, care dădea bilete punct. Nu punct virgulă bre acuma punct.
Care io vreau să te conving cu cuvintele puţine, da’ bune, a lu’ matale, că ei merită să cânte în compania electorală a lu’ organizaţia lu’ matale, sub organizarea lu’ matale, că dacă alţii poate să cânte, bre, în fum(Breathing In Fumes), de mici, adică de ce să nu poată şi ei, bre?
Că dacă dai un telefon CADO la câte un depeşar, care este 300, de fapt, de depeşari, care este unu’ singur pe persoană fizică, că s-a transformat, de fapt, deci dacă facem un calcul care este, că dacă vine la concert 10 mii de oameni bre, care este ,de fapt, 33, 3 şi 3 în perioadă, bre, adică atâţia fani au ei, bre, aşa că nu pierzi matale mulţi alegători, şi nici telefoane multe, care nu te-au făcut ei pă matale, şi nici matale pă ei, ele, bre.
Şi care, dacă matale îşi trage o tunsoare bros-pierdut, că aşa ierea depeşarii mai demult tunşi, şi cum matale ai şi păru’ potrivit şi creţ, şi dacă renunţi matale o zi, la costum bre’ şi îţi iei o geacă de depeşar, bre, de la fanclubu’ lor, io zic că următoru’ spot din campanie o să ţi-l faci despre geaca lu’ matale pesedistă…ăăă…depeşistă.
Şi acum, că este toţi care este aici prezenţi, să repetăm un exerciţiu(electoral) mai vechi, din 2005.
Luăm un ecran. Îl împărţim în două. Într-o parte geanta lu’ matale, care este plină cu mici, iar în buzunare cu muştar, şi scobitori bre, ca să atârne mai greu, să zicem.
În cealaltă parte depeş, de pe iutube, care este şi ei frumoşi, dau bine pe sticlă, da’ nu ca geanta lu’ matale care e mai înaltă, bre.
Se vede diferenţa? (Master And Servant)

Ăştia e mici, bre, ca diplomatu’ lu’ matale din spotu’ electoral. Ai înţeles, bre, mici!!!
Aşaaa…mai departe. Aici geanta lu’ matale cu mici, dincoa’ pe iutube, ei, Depeş care este de fapt patru mici, care de fapt sunt 3 mici, ca trandafiri’ lu’ matale, dar care este şi doi, şi unu’că unii pleacă alţii vine, care este ca moda bre…azi trei trandafiri, mâine unu’. Cârnaţi depăşişti, stai bre…ce spun io aici, …ăăăă…depăşiţi, trandafir uscat, bre, nu ca matale, finuţ, mic, bre și cu trandafirii proaspeți!
Acum împărţim iar ecranu’ care este, în patru, da’ nu în partea stângă unde-i geanta lu’ matale, ci în dreapta, care ar fi stânga din punctu’ lu matale de vedere, din copac, şi vedem în prima pătrăţică unu’ care este Graham, bre’, ca pâinea care este şi care este bună cu mici şi cu muştaru’ lu’ matale.
Care are voce bre, da’ nu ca vocea lu’ matale care este şi acre şi care se face auzită şi pe sub apă.
Iar ăsta, ăsta iute de-aci din a doua pătrăţică e Gore, bre, care ca şi, Gigi Becali(Personal Jesus), care chiar de îi mai sare lui muştaru’, pac- pac (Barrel Of A Gun), mă-nţelegi, este un om uman, totuşi. Şi liber, acu’ !
Dincoace pătrăţică liberă, pătrăţică liberă….îţi spui io de ce.
Care ei mai întârzie pe la repetiţii, că ce crezi, bre că ei nu au transportul în comun (cu )care mergem şi noi bre? Că şi la ei este probleme infirme cu sumele infirme alocate transportului în comun. Au! Că de ce să n-aibă?
Şi aici, ataşez un postăr, de care sunt ataşată, cu Depeş Mod, care este “Modă rapidă”, adică, bre nea Marean ei vine repede şi pleacă , cam cât ţi-ar lua lu’ matale să te urci în copac, ca să ai matale puncte de vedere, bre!
Privește cu ochiu’ lumii, bre!
Care ei este buni numa’ acolo unde are concerte, bre, că matale eşti bun din Ferentari până-n calea Victoriei, care matale eşti un om pământean şi primat, primar adică, şi care te interesează decât Bucureştiu’ şi-atât!
Au şi o manea care o să-i placă lu’ matale că te ştiu fan, care este”Oamenii, care este oameni” şi dacă mata hotărăşti în consiliu că să plătească mai mult, bre, spaţiu public, care este parcu’, izvor nesfârşit pt. matale da’ şi pentru alţi edili să mai adauge,bre, în buzunarele primăriei gologani, aşa poate că îl băgăm şi pe fiu’ ăla a lu’ Iglesias bre, ala micu De Ne Aduce alegători, bre, în preţ.
Ştiu că matale o să zici că nu cântă bine Enriche-ridiche ăla, da e frumos, bre şi prinde la alegători, bre.
Hai, bre nea Marean, ce zici? Conjugăm împreună verbu’ “a veni “?(nota almanahelui: a veni sau a nu veni depeş? depeşim ori nu depeşim? Astea e întrebările. La răspunse te ajut io)?care este, ierea şi va fi aşa:
Eu vin(adică vin fiert),
Matale vii(adică aci merge să pomeneşti în gând şi pe aia vii şi pe ăia morţi care votează cu matale),
El, ea vine(adică aci putem vorbi de o vină, două vine, adică de bambirii care suge, bre, sângele…poporului bre! care este mai mulţi, bre! )
Restu’ conjugării nu ne mai interesează, bre, nea Marean, că noi venim, că voi veniţi şi ei, ele vin dacă îi chemi şi le dai şi de mâncare. Mici! Cu muştar! Şi neapărat scobitori. Că doar suntem ţara cu cârnatu’ cel mai mare zice aia ghine, de la ghinesbuc.
Cum ai zice şi matale zic şi io, eu sunt pro-verb, care şi matale ai născut proverbe, da’ te rog eu din sufletu’ meu de copil(n.a:copil-almanahe, în sensu’ de mic copil) să le dai afurisita aia de autorizaţie, că ne râd popoarele Europei, bre.
Care eu ştiu că aci nu suntem la concursu’ lu’ Turcescu ăla a lu’ matale, care dă cu bila neagră în matale(zgârcitu’, care io aş fi dat cu mai multe în matale), că nu toţi ştie bre, că “a fi sau a nu fi”a lu’ Flutur, vântu…r…ăăăă…ăla ….spadă ăla, era de fapt pusă unui craniu pe nume Ioric, bre şi ce să conjuge bre ăla că ierea mort.
Şi care eu sunt, tu eşti, noi nu suntem a lu’ matale vine de acolo că lu’ matale îi plăcea de versurile lu’ Lămureanu, bre, care zice aşa: “eu sunt, tu eşti, noi nu suntem”, care mă repet numa’ ca să nu uit vorba, bre. Da’ de und’ să ştie ei?
Păi, cum o spui matale “care este sau care nu este”…nu e nimeni care este ca matale. Este?
Ştiu că unii o să sară şi-o să zică că versurile e a lu’ formaţia aia Travka(n.a: versurile melodiei Zborul), da’ nu e decât melodia a lor, că versurile sunt a lu’ Mălureanu(ups, mi-a ieşit pedeleu’ din gură precum porumbeii lu’ matale, nea Marean)…ăăă..a lu’ Lămureanu.
Lamureanu?
Acu, că am lămurit-o şi p-asta, hai, mă retrag în scris şi să ne vedem la concert cu bine, să ne servim cu mici reciproc, adică io unu’, matale unu, care au ei o melodie “Ia d’aci, linişte”, care este mormânt ca tăcerea, care este pentru matale mai bună şi mai adevărată decât toate actele lu’ matale false, pe care le-a verificat aia pe trei ani pe care ai fost primar.
A matale, pe viaţă şi pe moarte, Almanahe care este tiză cu alea de se răsfoiesc bre, în tren, în microbuz şi în alte mijloace de transporturi în comune.

Săru’mâna!
Şi scuze pentru eventualele forme gramaticale corecte ale verbelor, strecurate numai şi numai din iubirea acută, de care am, pentru Depeş, bre, dar şi pentru depeşe, aşa, în general.

Mutumesc Holicicăi, ca a bătut iapa(io), ca să priceapă șaua (tot io)!

Deci, domn Marean? Cum rămâne? Hai, că vrea și Dave să știe cum stăm cu pregătirile. Aud?