-Încercaţi tastele astea: Ctrl plus Alt, plus Delete. Ţineţi apăsat pe primele două îndelung, apoi uşor Delete.
Mă piş pe cursurile astea de PC!!! A plouat. Lumânarea, a cărei flacără pâlpâie-n toate culorile curcubeului, se topeşte.
-Aş dori o altă lumânare, spun şi pocnesc din degete (dar pocnii prea aproape de leşinata lumânare şi o stinsei). Salvatorul Display nu mă lasă în intuneric, însă acum mă irită lumina lui al dracului de tare.
-Poftim lumânarea! Da’ să nu ne mai comportam de acum încolo ca şi cum eu aş şti la ce îţi mai trebuie, şi se asează la câţiva paşi mai încolo, pe diagonală, în scaunul meu favorit, în nuanţe de verde si maron. Scaunul scârţâie.
Privesc flăcările celei noi. Sunt pline de strălucire. Preţ de o secundă, pentru că imediat în secunda următoare, aidoma artificiilor, si, de ce nu, a vorbelor noastre, încep să împroaşte bucaţi de foc în stânga şi-n dreapta, aleatoriu, peste tastatura, când pe I, când pe U, când pe B, iar pe I, săracul, apoi pe R, şi pot să jur că ştiu ce literă o să-i cadă victimă în continuare.
Ei…vorbele noastre s-au oprit undeva pe la B…B, nu de la brigittebardot. B de la bule-n tavan, urcând ca spre suprafaţa apei unui acvariu.
-Creează un personaj!Creează un personaj fericit, ok?
În albul ecranului se iveşte un greieras, mic, mic si zburlit, CR, CR…
-Pune I-ul, că de-aia l-ai lustruit!
Orbecăie spre marginea dreaptă a monitorului, foloseşte drept pista de lansare butonul de ON/OFF şi acum intră ea. Intră în scenă. NU, nu, nu!!!! În poveste. Nu, nu, nu!! Cum pizda mă-sii să mă exprim aici?
-Întră ea!
-Aşa scurt?
-Da! Ai să vezi de ce!… şi-mi face cu ochiu’.
-Intră ea! O sută ocale, sâni de afrodita africană, pântec de
elefănteasă.
Cum bine ai intuit, pe blogul domnului F.Lazarescu(almanahe Says:
octombrie 8, 2009 at 9:32 pm în acelaşi context poate că ar trebui şi cititorii să beneficieze de un contract de protecţie, nu?)am ramas surprins sa descopar pe acest blog ca afirmatiile erau fondate. Iata cateva exemple elocvente:”Mă piş pe cursurile astea de PC!!!” sau “Cum pizda mă-sii să mă exprim aici?”. Consider ca ai spus toate acestea in cunostinta de cauza.
Sigur exista si alte moduri de abordare/exprimare
Numai bine!
Cosmin, bun venit! Departe de a fi obraznică răspunzând în felul în care o să-ţi răspund, sigur că da, ştiu cum e să faci pipi, iară murdarul (dar atât de urbanul) “pizdă” cred că măcar o dată în viaţă ajungem să-l pronunţăm cu toţii…aşadar, da! Am scris în cunoştinţă de cauză, cum bine ai considerat. Cred că eşti de acord că scrisul, precum teatrul e o convenţie? De altfel, de la sine înţeles că da. Ei, bine, personajele astea din themes sunt vulgare…Şi ce!? Desigur că există şi va exista şi de-acum înainte şi un alt mod de exprimare! Drept dovadă restul propoziţiilor sau frazelor de pe blogul ăsta…
Numai bine şi ţie şi, cel mai important, cititori care nu consideră că au nevoie de norme de protecţie a muncii. Oricum, fie vorba-ntre noi, eu am înţeles că domnul Lăzărescu nu pleda PENTRU, şi am citit într-o cu totul altă cheie. Comentariul meu era în aceeaşi notă cu postul respectiv, şi insist în a te lămuri asupra pertinenţei şi a prezenţei bunului simţ, dar totodată şi a spiritului de glumă la obiect cu care a fost scris acolo. Ştiu, deloc modestă…dar dacă am ceva de zis, zic! Nu înţeleg ce ai urmărit “punându-mă la punct!”, deşi pot înţelege cu uşurinţă că în primul rând link-ul lăsat de mine la dânsul în pagină. Şi aşa, pur informativ, ştatul de plată nu mi-l am la Uniunea Scriitorilor. Nu mă încadram în exemplu, deci! 
Deci, liber la orice…:)Dacă unii dintre noi nu suportă vulgaritatea, eu nu suport meschinii, cărpănoşii şi obscurii. Noroc ca platforma e mare…ne încape pe toţi! în acelaşi timp ar fi complet inutil şi deplasat să înţelegem, spre exemplu, “gradul zero al scriiturii”, prin perspectiva vieţii sexuale a lui Barthes…
Bună! Se pare că am pornit cu stângul. Nu aceasta mi-a fost intenţia. Ai întrebat de ce am vrut sa te pun la punct. A fost din cauza unei interpretări greşite care îmi aparţine în totalitate. Mea culpa! Cred că încă mai pot încerca să dreg busuiocul. Am mai circulat printre postările tale de pe blog şi îţi admir munca. Când ai timp şi bună plăcere te invit să intri şi pe blogul meu http://cosminstefanescu.wordpress.com .
Nici eu nu îmi iau salariul de la uniune ori de la liga. Suntel în aceiaşi tabără. Să îngropăm securea războiului pe care eu am scos-o la iveală. O zi bună şi spor la blogărit!
Suntem de acord, aşadar că regulile lecturii nu sunt cele ale literei, ci ale aluziei…:)
Şi eu prefer unica şi aceeaşi tabără în care nimeni nu îşi rupe piciorul, vreo mână sau nu îşi scoate ochii, şi excursioniştii care pe parcursul şederii în ea încercă să nu se piardă prin pădurea narativă…e bine să te ţii de grup, altminteri s-ar putea să interpretezi semnele greşit. Dar sunt convinsă că şi tu ai aceeaşi viziune cu a mea, cel puţin de data asta; tu ai îngropat tăişul, am sărit şi eu pe coada securii şi am îndesat-o şi mai adânc în pământ.
Am intrat deja pe http-ul tău, încă de la primul comentariu. Îmi place să ştiu câtuşi de puţin despre cel căruia urmează să îi adresez câteva cuvinte. O zi bună şi ţie şi bun revenit! Busuiocul a avut efect asupra mea.