Ecoul nopţii adânc aşază-n culoare
Mici, dar sălbatici roibi nechezând,
Ca un strigăt în porţile vremii,
o spirală-nspre cerul flămând.
Stepa din mine mi-o cheamă
C-o bucată de zahăr, născând.
Adevăr absolut al iubirii:
Inima, Univers străbătând.
Din adânc, abur cald şi din trestii
Toarnă zahăr în gânduri închise!
O, culoare-n a vântului ducă,
Te-am strigat. Tu auzi-mă-n vise!
Şi-n spirală, în porţile zilei, tăcut,
Inimă prinsă-n vâltoare şi seu
Nu stepa, nechezând, paşi sălbatici şi mici!
Elefanţi, lupi, şacali şi hiene ucide
Şi te-aruncă în eu absolut!
Tu, în porţile minţii, deschide
Mici culoare spre inima ta
Şi-mbracă în zahăr cuvinte, absolut,
Iară sensuri le leapădă-n stea.
Şi-n adânc, cu trepte-n spirală
Strigăt de stepă s-ascund.
În iarbă şi-n pielea lor tare să fim
Doi sălbatici. Nebuni nechezând.
psi©, tiberiu, cioburi de chihlimbar, virusache, rokssana, cerroşu, miţa, cita, scorpiuţ, altcersenin, vântdetoamnă, abisurile, carmen, grişka, sara, cristian, vero, d’agatha. dictaturajustiţiei.
