eu tot timpul am avut senzaţia că zăpada ascunde amfore nu mortăciuni adormiri sau mai ştiu eu ce seminţe de ghiocei orbită poate de sclipiciul ei de la neon sau lună plină şi-atunci când o fac când mă uit adică mă trimit în pământ cu ochii văd cu ochii-n pământ că nu tot ce creşte poţi culege ca să-ţi servească drept umăr ori hrană
nu mai aştept primăvara vine oricum ca şi vara şi toamna când are chef şi dor încerc acum-ul solului îngheţat cu tălpile şi deşi simt cald sub rece nu-i verde-n faţă şi nici alb nu e şi-am încercat şi cu vârfurile nu vreau păreri şi-atunci ca un brad care-şi aşteaptă crăciunul şi propriile poveşti ştiu că odată cu a mea vin şi tăierile care-aduc cu sine tăceri nu de frig spre cele trecute sau viitoare ci tăieri dintr-un prezent al altora un acum neînţeles tras cu sania gânduri alunecând în vin fiert
nu mai întreb neînţelesuri căci bineînţeles că mai cad ace doar aşa-s uscările iar la rădăcini nu-mi place mierea ori apa pleoapei de dragul împăcării ca sens al prelungirii căci focul meu e DOAR pentru cel înfrigurat cu însingurarea lui cu iarba din cântec cu mirosul pielii lui dar pe care nu-l mai urc cu liftul în mine fiindcă rămâne mereu blocat în oglindă pe discursuri exterioare chiar dacă într-o noapte i-am desenat scările pentru iertări etajele pentru răzgândiri acoperişurile pentru fumat dar n-a înţeles scrisul a zis că-s mâzgăleli fiindcă îi plac agendele în alb cu gândul gândit şi răzgândit înainte de aşternut înainte de curat şi-atunci mi-am cerut velar EU iertarea fiindcă-l crezusem maculator şi de-aia mi-am lepădat pielea de om ca s-o fac coperţi şi data viitoare să nu mai greşesc
nu mai povestesc subsolurile să rămână subsoluri cu miasmele lor cu tot de ce să le ascund în pernă în zăpada imaginară pe care am inventat-o le las în alb în lipsa unui efect imediat sau mai bine într-o zăpadă portocalie trimiţându-le instant în Siberia
nu l-am întâlnit laolaltă cu zăpada niciodată pe focul ăsta ştrengar despărţiţi de un zid de etaje de emisfera stângă de platforme alt joc pentru emisfera dreaptă şi nu ştiu cum uneori poate să ningă atât de frumos încât poate să acopere orice de la guri de canal până la ultimul acoperiş iar cu celelalte se întâmplă ca întâlnind şoselele trotuarele oamenii cu mizeriile lor întâlnind mizeriile mele să mă trezesc linsă de 1001 dalmaţieni că-s Cruella de Vil însă iau aburul care le iese din gură şi-l azvârl în oglindă ca să mă ţin departe de urât cu blăni
eu cea care mă reglez răscolind prin zăpadă imaginară iau cele 40 de cuvinte de care dispune eschimosul pentru ca s-o mire numind-o nedeturnându-i sensul şi trec peste faptul că s-ar putea să fie doar poveste nu mai desenez nici cu degetul arătător semne pe care dezaburirea le-ar ascunde din nou şi până la următoarea aburire mai e cale lungă şi n-o mai frec în mâini tac nu fiindcă nu mai vreau să fac bulgări ci fiindcă bătăliile în joacă cât şi cele în serios sunt tot o apă apă din cer şi foc în mâini în priviri în guri şi mult sânge fierbând în vine pe nimicuri teritoriale uri goale-n nea…ntul ăsta cu vitrină
şi cum iertările pot fi şi adunări pentru împărţit şi înmulţit impresiile vă poftesc şi la
psi(c),
cerroşu,
sara,
dictatura justiţiei,
V.V.,
altcersenin,
scorpio,
tiberiu,
cita,
anaid,
verovers,
abisuri.
