Psi a dat, eu am luat articol aleator, dar părintele uitării(la frumos) e tiberiu.
***
tiberiu, vero, VV, anaid, cerroşu, profunzimi, scorpio, cita, d’agatha, dictatura justiţiei, rokssana , cristiangheorghe s-au aşezat şi ei la masa de scris.
Duminica-i pentru aminte aduceri(da’ io am uitat),
Lunea-i pentru mine, criptat mesaj(a lu’ psi…hic?)
hic et nunc!
hic et ubique (terrarum)
***
mă aşez la masa de scris în costum antic
nu ca să compar piramidele cu obeliscul,
(rațiunea greacă-mi lipseşte)
ci pentru că folosesc, în general, mâna dreaptă.
în mâna stângă am o pipă indiană
cu aromă de kent lung.
în dreapta, din când în când, o broască țestoasă
cu aromă de broască țestoasă.
în stânga mi-e rău, în jos mi-e rău,
iar afară plouă,
spre bucuria ciupercilor.
în dreapta şi-n sus mi-e bine.
trăiesc, cum s-ar spune, pe bucăți.
bucăți de anotimp,
de linişte,
până apar turişti
cu gogoşi imense în mâini
şi zahăr vanilat în colțul gurii.
atunci o iau de la capăt,
dar schimb detalii:
vreau
apă de ploaie?
fumez un kent
cu aromă de broască țestoasă
scuip,
îmi scot o sandală
şi zic alfabetul în gând.
a, bî, cî, dî…
în stânga, rău,
în dreapta, bine,
în jos, rău,
în sus mi-e bine
şi asta din pricina unui amărât de i grec.(MAI,2008)
***
SINE: Să-ţi arăt eu nişte chestii…
MINE: Hmm, tu?…he, he, he…Iar?
SINE: Te articulez, să ştii!
MINELE: ScorbURI personale, deci? Vai, vai…a venit să ne omoare! Ba nu, a venit ca să ne ducă pe planeta lui.
SINE: Aşa e jocul, caută-mă! Ştii, nu ţi-am zis pân’acum, da’ râsul tău creează, în plin plâns un oraş.
MINELE: Aşa, fă-mi altaEr, pen’delete.
SINE: Decât ancore…
MINELE: Stau să explodeze mereu, nu?
SINELE: Mă plictisesc aici. Tu, nu?
MINELE: Uite, râd din nou, oraşul să îl cresc. Nu, nu mă plictisesc! E bine când minţi. Îl provoci pe celălalt la adevăr. Nu are ce face decât să se gândească, spre exemplu, la cum ar fi fără tine. Ăsta e minutul de adevăr-întrebare.
SINELE: Cât adevăr are cuvântul tău?
MINELE: Atât cât poţi tu să minţi pe mai departe!
SINELE: Şi aşa ne îndrăgostim?
MINELE: Da. Ori, poate că ne plac locaţiile…
SINELE: …prea multe asocieri!
MINELE: Ha, ha! Crezi?
SINELE: E mult!
MINELE: Mult nu e cam puţin?
SINELE: E mai scurt! Când e puţin, prelungeşti. Mai vii?
MINELE: Da!
SINELE: Te aştept tot acolo!
MINELE: Aaa…am înţeles altceva. Mai vii…mai viu. Plusam!
SINELE: Pulsai…
MINELE: Unde?
SINELE: Ce hoţ eşti! La mijloc, nu?
MINELE: Şi dacă voi fi în celălalt…
SINELE…ne vom întâlni!
MINELE: Nu îmi placi aici! Nu eşti pentru mine!
SINELE: Nu, nu aici…în Linişte.
MINELE: Ce, vezi?!
SINELE: Tu ai doar ochii plutitori deschişi. Eu văd şi-n tine, din interior, uiţi?.
MINELE: Şi dacă nu te aud?
SINELE: O să dispărem înainte de aud, hep, hep!…în felul cel mai aiurit.
MINELE: Mai surd.
