bathroom

Privighetorile nu mai constituie materia primă pt. poeme.
Gura şi anusul, în schimb, se bucură de foarte mare atenție , ca şi cum între acestea două n-ar mai exista nimic altceva.Dacă ai noțiunea de mamelon şi cea a feselor eşti un artist. Dacă vaginul are monoloage, gura tace. Desuet e un cuvânt desuet, iar eu nu devin Beethoven pentru simplul fapt că-mi bate cineva la uşă cu simț muzical. Dar dacă fumez sau beau o iarbă?!
Căminul în care locuiesc e bântuit de un zgomot de apă care picură. Țevile au angoase iar pe topoganul wc-ului se prăvălesc în cascadă, sunete.Pic, pic-poc, pic-pac-pec, poc. Oac-oac!

Când nici nu te-aştepți, auzi deodată câte-o frază închegată dintr-o melodie cunoscută. Apoi pic, pic-poc, pic-pac-pec, poc…vechea inconsecvență(?) s-a înscăunat din nou. E foarte uşor să converteşti incoerența în sens. Muzica picăturilor e simbolul. Sensul se infiripă şi mai mult dacă trag apa la closet. Frazele se succed cu meşteşug. Aproape că am prins-o!!!!!Gândire, emoție şi sens ca şi o fugă de Bach. Aproapee…

Iată!!!!!

balta cea veche-

sunetul unei broaşte

sărind în apă.

Un dar al fanteziei, un tot armonios.

Nu e nevoie să facem un efort de imaginaţie pentru a-i putea per­cepe întreaga frumusețe doar pentru că acolo ni se înfă­țişează, în splendoarea-i reală, altfel.Cine va şti? Umezeala nu a alterat contururile, murdăria nu a întunecat coloritul.

Deci???(din englezescul SO)
Poetului obosit eu îi zic că tot ce are de făcut este să se rezeme comod de capacul scaunului şi să lase cuvintele şi alte materii să picure prin țeava pixului : Pic pic, pic…fleoşc,oac-oac, să contemple, apoi să tragă apa…

Turistul lipsit de curiozitate e osândit la plictis!!!!!!!!Eu, una, încă îmi îndes în geamantan un sul de hârtie igienică aspră si-un pix, deşi e moda servețelelor umede.

Cine ştie de unde-mi răsare Haiku-ul?

2 Comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack

Lăsați un comentariu

Name (necesar)

Mail (will not be published) (necesar)

Website