Traditii ritmate

Câteodată nu tac morocănos, ci cânt.Apoi…apoi…apar verbele și vorbele.Ha!Când nici nu mai este nevoie de ele.Apoi apare și înţelesul, un fel de megafon demodat care bâzâie, bâzâie,desigur, alte cuvinte.

Apoi recunoaștem semnele…Semnul!!!

Semnul cuiva care nu a avut destulă putere sa fie prin el însuși un semn…

Ești un fenomen deja…descris,de scris…ha,ha!!!

Ciudat!Cum renaște copilăria…de fapt, poftele ei candide….

O lume a lui “ca și cum”, în care “la fel ca” este confundat în mod deliberat cu “este”

Balet,măști și cânticeli…o canava uzată.

alaltăieri mi-am supt degetul arătător

ca să simt direcţia vântului,

dar pentru că aveam destulă salivă,

cât să scuip un întreg oraș,

am scuipat și-o curcă-n cap.

“curvo,curvo!”, a glugluglit ea

și-a fugit repede-n pula calului

să facă un ou.

Ah, celălalt sens!!!!…

Ceea ce contează AICI e iluzia poetică!

Câteodată simt un căcat în burtă în loc de fluturi sau diamant.

Vreau un cuvânt uscat într-o foiţă de celofan ca să-mi susţină cuvintele…

Vreau o Coca-Cola…

2 Comentarii

  1. Comentariu by perpetuumm on martie 18, 2008 9:05 am

    Sau un fenoment decolorat. De colorat, dara.

  2. Comentariu by almanahe on martie 18, 2008 9:11 am

    cu creioani colorati,
    iatî m-am deschis,
    sî mă muști șarpili
    șî prinţesa “ci?”

Comentarii RSS URI identificator TrackBack

Lăsați un comentariu