X:Dizolvările încete sunt desfătări,
Căci pleoapele de fete,
Ce te petrec din stare-n alte stări,
Precum destinul, lasă-n urmă pete.
O:Oh, tu de gheişe spui aci,
cu pleoapa albă şi buze cireşii,
cu laptele şi ciocolata-n pori.
Iar tu călare călăreţ, doar cu cât ai…
le iei, le ai…
Ai stări, precum spuneai şi tu,
de bine!
Or’ eu vrutam să zic, nu de-aşteptări,
şi nici de praf de stele dizolvat în zori.
Ziceam, deloc poetic,
că-i călătoare, precum barza, fata
dacă aştepţi să se dizolve,
solidă-n lapte, ciocolata.
(Ea vrea, ca praf s-o faci…
ca să mai stea.)

X:Ca nepoetă ştii, se-aşterne pravul
În miez de flintă, măduvind frumos,
Când ea, tu, ora, bateţi timpul, gravul,
Şi laptele-i o băutură de prisos….

O: Îngerii ciocolatei fug
şi mi se culcă-n“plai cu boi”.
Clipesc şi-aşa plesnesc eu, nărăvaşa, timpul,
Peste cur,
Căci nu e poezie fără croi.
Cum dizolvarea-şi găsi rostu’-n mic dejun vioi
eu nu mai stau, căci uite, se fierb ciorbe,
Semn e că cina vine peste noi.
Iau ciocolata..
Şi mă-nchid în flintă
Laptele-l las!
Ca până mâine să se prindă.
![]()
X:Dacă te prinzi, e bine să te-nchegi
Trandafirând în jurul unei legi
Săpate-n lapte ca o ciocolată.
Aplauze: eşti fată, amăruie, dată…
O:Uite cum pui acu’ de mămăligă
Şi mă mai ţii pe-aicea o ţârică,
Cu sfoara-n mână,
Harnică s-o tai.
Nu ca să fug (îs dată, da’ nu luată)
Ci ca să stau,
Cât să se-nchege laptele-n ulcică,
Să prindă rima coajă tăricică,
Ca legea să se scrie mai dihai.
Apoi să plec (ca-n gaguri, cum Stan şi Bran plecau:
pa, pa-uri multe, dar tot mai stăteau),
şi să mă trag(ca o cortină)
să scrie FIN, sfârşit
sau orice are rimă,
şi să adorm flămândă,
dar cu fluturi în stomac.
Din dulce-n dulce,
ca o crinolină, în cuvinte
iată, cu acru-n buze, amăruie,
sar fierbinte( nu uit de ciocolată, zău!)
Ha, să te văd acuma sufli şi-n iaurt?…
Că tot am zis de ciorbă…
Cu-aplauzele sar şi eu,
Ce?
Mai încape vorbă?
X: Se ştie de la Foarţă că, pe sub crinoline,
Crinii iau foc adesea, sub pleoapele lor line…
Aplauzele-s palme pe-obraz de dumnezei…
Da, mai încape vorbă…(în behăit de miei).

















