Y

mă aşez la masa de scris în costum antic

nu ca să compar piramidele cu obeliscul,

(rațiunea greacă-mi lipseşte)

ci pentru că folosesc, în general, mâna dreaptă.

în mâna stângă am o pipă indiană

cu aromă de kent lung.

în dreapta, din când în când, o broască țestoasă

cu aromă de broască țestoasă.

în stânga mi-e rău, în jos mi-e rău,

iar afara plouă,

spre bucuria ciupercilor.

în dreapta şi-n sus mi-e bine.

trăiesc, cum s-ar spune, pe bucăți.

bucăți de anotimp,

de linişte,

până apar turişti

cu gogoşi imense în mâini

şi zahăr vanilat în colțul gurii.

atunci o iau de la capăt,

dar schimb detalii:

vreau

apă de ploaie?

fumez un kent

cu aromă de broască țestoasă

scuip,

îmi scot o sandală

şi zic alfabetul în gând.

a, bî, cî, dî…

în stânga, rău,

în dreapta, bine,

în jos, rău,

în sus mi-e bine

şi asta din pricina unui amărât de i grec.

bathroom

Privighetorile nu mai constituie materia primă pt. poeme.
Gura şi anusul, în schimb, se bucură de foarte mare atenție , ca şi cum între acestea două n-ar mai exista nimic altceva.Dacă ai noțiunea de mamelon şi cea a feselor eşti un artist. Dacă vaginul are monoloage, gura tace. Desuet e un cuvânt desuet, iar eu nu devin Beethoven pentru simplul fapt că-mi bate cineva la uşă cu simț muzical. Dar dacă fumez sau beau o iarbă?!
Căminul în care locuiesc e bântuit de un zgomot de apă care picură. Țevile au angoase iar pe topoganul wc-ului se prăvălesc în cascadă, sunete.Pic, pic-poc, pic-pac-pec, poc. Oac-oac!

Când nici nu te-aştepți, auzi deodată câte-o frază închegată dintr-o melodie cunoscută. Apoi pic, pic-poc, pic-pac-pec, poc…vechea inconsecvență(?) s-a înscăunat din nou. E foarte uşor să converteşti incoerența în sens. Muzica picăturilor e simbolul. Sensul se infiripă şi mai mult dacă trag apa la closet. Frazele se succed cu meşteşug. Aproape că am prins-o!!!!!Gândire, emoție şi sens ca şi o fugă de Bach. Aproapee…

Iată!!!!!

balta cea veche-

sunetul unei broaşte

sărind în apă.

Un dar al fanteziei, un tot armonios.

Nu e nevoie să facem un efort de imaginaţie pentru a-i putea per­cepe întreaga frumusețe doar pentru că acolo ni se înfă­țişează, în splendoarea-i reală, altfel.Cine va şti? Umezeala nu a alterat contururile, murdăria nu a întunecat coloritul.

Deci???(din englezescul SO)
Poetului obosit eu îi zic că tot ce are de făcut este să se rezeme comod de capacul scaunului şi să lase cuvintele şi alte materii să picure prin țeava pixului : Pic pic, pic…fleoşc,oac-oac, să contemple, apoi să tragă apa…

Turistul lipsit de curiozitate e osândit la plictis!!!!!!!!Eu, una, încă îmi îndes în geamantan un sul de hârtie igienică aspră si-un pix, deşi e moda servețelelor umede.

Cine ştie de unde-mi răsare Haiku-ul?

0 suta cuce sare, cuce fuge ( nu seduce) si cu(r)ce pacaleste(colectia vara,tu esti sarea mea)

1.muştaru’

2.misteru’

3.meşteru’ Manole

4,paraşuta

5.diminețile

6.vorba

7.vocea

8.depresia

9.iarba

10.muştiucu’

11.scânteia

12.discu’

13.somnu’

14.eu

15.târfa

16.măseaua de minte

17.creieru’

18.vaselina

19.ochiu’

20.uleiu’

21.țandăra

22.(treaba mea)obsesia mea

23.calamburu’

24.poala

25.popii

26.pipa păcii

27.pantera roz

28.amantu’

29.cântaru’

3o.mireasa

31.Fecioara

32.stropu’

33.vârsta mea de acu un an

34.băşina

35.spermatozoidu’

36.capsa

37.pragu’

38.Praga

39.coarda

40.lacrima

41.chiloții

42.borşu’

43,maimuța

44.inima

45.calculu’

46.punguța cu 2 bani

47.oja

48.clăbucu’

49.păcatu’

50.sufletu’

51.limba

52.ceasu’

53.cucu’

54.unda

55.sar 13(leapşă pt. umma )

68.cocoşu’ mutant

69.pula calului în vârfu’ dealului

70.parfumu’

71.loc lipsă(luna amară)

72.eclipsa de soare

73.anu’facerii mele(deşi arăt cu mult mai tânără)

74.vorba dulce

75.aşchia

76.acu’ din caru’ cu fân

77.cifra fericirii

78.cele 7 minuni ale lumii

79.ursu’

80.prietenul meu cel mai bun

81.fundu’ meu marca Lopez

83.zâmbetu’

83.emoticoanele

84.doru’

85.haşişu’

86.pisică pe acoperiş, fierbinte

87.gâştele Capitoliului

88.mi-a sarit somnu’!!!!

89.moneda’ Botswanei(o pula=100 thebe),deci o pulă nu e “nimic”(potrivit expresiei )ci e o sută de ceva-uri.

90-100.îmi bag 100 de thebe!!!nu mai pot încă 11.

 

Să zicem că!

Să zicem că nu sunt boemă, că nu merg pe vârfuri ,că, ca şi melcul fac salturi uluitoare.

Să zicem că- ntr-un miiiiititel univers paralel din Piaţa Alba Iulia, copiii mici încă plâng atunci când sunt tunşi, dar sunt deschişi când vine vorba de tatuaje şi jointuri.

Să zicem că privirile tale nu asteaptă un moment ca să pot traversa Praga şi că de-asta mă pierd cu Corabia undeva pe la “am haina de mag, sunt aşa de schimbat, sunt iluzia ta, pentru vremea cea rea”(versurile aparțin formației Travka)

Să zicem că a venit timpul când gândurile tale lâncezesc laolaltă cu momentul ăla, când nici măcar despre ce parere ai despre roz, culoarea sau pantera, nu mai ştii.

Să zicem că azi n-o sa citesc”Care dintre noi doi l-a născocit pe celălalt?”fiindcă sunt în “Război cu SALAM(m)andrele”

Să zicem că am remarcat un subiect alunecos.

Azi am câteva planuri foarte vechi:

1.De scris un dialog dintre un diler si-un urs!

2.De scris despre apa de ploaie!!

3.Ah,să proiectez o umbrelă!

Ieri (metaphoric vorbind) am scris o listă cu lucruri care sar, care fug şi care păcălesc!

Coffe,tea,me???

Să fie vorba doar de un truc al timpului,

acel fapt de a mă pune pe gânduri

atunci când sunt în faţa unui subiect interesant,

în așa fel,

încât să-l pierd ?

Să-i pierd expresia,adică.

Fiindcă se întâmplă că,

mergând eu pe stradă,

sau stând undeva,

să văd ceva foarte interesant,

și să nu declanșez.

Mă gândesc că poate intru în intimitatea subiectului,

că va fi deranjat

și pac,poc, praf, puf s-a dus momentul.

S-a dus expresia?…

S-a dus!

Don’t get me wrong!!!…

știu destul de bine să intru în peisaj,

nu am nici o remușcare sau vreo jenă.

Îmi fac treaba, cum se spune,

dac-o am de făcut!

“A avea atât cat am”e însă, mult mai important pentru mine,

decât deranjarea intimităţii cuiva.

N-am inventat eu regula.

Într-o zi m-am trezit c-o aplic, și-atât.

Însă azi o să mă apropii de subiect.

Trebuie să mă apropii de subiect!

” If your pictures aren’t good enough, your not close enough”.

Nu?

Nu trebuie intrat nici cu forţa!!!

Trebuie privit nu de jos( nu de sus),nici din faţă (sau din spate) și nici din laterale…

Trebuie privit așa:

 

”Sunt aici ca să ai la ce te gândi 3 secunde! …Sunt aici pentru că eu îţi știu drumul,

așa că poţi să-ţi ridici privirea din pământ!

Te pot amăgi cu aroma unei cafele!?…

O plătesc io!“

Traditii ritmate

Câteodată nu tac morocănos, ci cânt.Apoi…apoi…apar verbele și vorbele.Ha!Când nici nu mai este nevoie de ele.Apoi apare și înţelesul, un fel de megafon demodat care bâzâie, bâzâie,desigur, alte cuvinte.

Apoi recunoaștem semnele…Semnul!!!

Semnul cuiva care nu a avut destulă putere sa fie prin el însuși un semn…

Ești un fenomen deja…descris,de scris…ha,ha!!!

Ciudat!Cum renaște copilăria…de fapt, poftele ei candide….

O lume a lui “ca și cum”, în care “la fel ca” este confundat în mod deliberat cu “este”

Balet,măști și cânticeli…o canava uzată.

alaltăieri mi-am supt degetul arătător

ca să simt direcţia vântului,

dar pentru că aveam destulă salivă,

cât să scuip un întreg oraș,

am scuipat și-o curcă-n cap.

“curvo,curvo!”, a glugluglit ea

și-a fugit repede-n pula calului

să facă un ou.

Ah, celălalt sens!!!!…

Ceea ce contează AICI e iluzia poetică!

Câteodată simt un căcat în burtă în loc de fluturi sau diamant.

Vreau un cuvânt uscat într-o foiţă de celofan ca să-mi susţină cuvintele…

Vreau o Coca-Cola…

Cap cu cuc

oameni la stânga,
oameni la dreapta.
chiar și supermen,
omul nou,
omul cosmic,
în sus,
în jos.
eu am nevoie de un ochi în frunte
ca să-i cuprind pe toţi:
cultivatori de iarbă,
flori de plastic,
lucruri care contează.
mă uit la TV doar pentru culori,
și mă gândesc să mă fut cu un cuc,
pentru că, în sinea mea,
eu stiu că-i un singuratic,
dar mă îngrijorează taxa pe profit
în urma publicării poveștii.
așa că stau în scaun și ratez celebritatea
urmărind cu doar doi ochi, cum oamenii,
se marită ,se însoară, divorţează, se fut între ei,
și-mi tot repet că supermen e doar un superplângăcios,
care salvează lumea din superdragoste
(și mi-e ciudă că bunica mea a-nţeles asta-naintea mea).
așa că eu o biată fiinţă cu supercuci în cap
iau oamenii din stânga și-i mut în dreapta
și-n numele libertaţii de expresie
îmi aștern un covor roșu sub picioare
și mă piș pe arta unora de a spune prostii.